Nu poţi scăpa
De îndoieli
Iar cu regrete
Nu vei putea să faci nimic
De dincolo de cortina
Tăcerii
În întuneric.

Mileniile ce au trecut
Aşteaptă
O vorbă,
Un semn
Al încercării,
Acceptării,
Luminării.

Am încă răbdare
Dar tot ce simt
In urma fugii tale
Este mirosul acru
Al fricii
Şi sunetul neândurător
Al cronometrului
Obosit de repetiţie.

Buzele mele tremurătoare
Îţi electrizează pielea
Cu suflul lor fierbinte
Şi nerăbdător

Ochii mei se scufundă
Uşor şi adănc în ochii tăi
Întredeschişi şi care luminează
Faţa ta răvăşită, transformată

Obrazul meu îţi ascultă
Răsuflarea caldă ce izvorăşte
Din nările tale vibrânde
Şi o curbează uşor
Înspre inima mea însetată

Urechea mea îţi răsfiră
Mângâietor pletele
Şi gâturile noastre
Se contopesc în alunecări

Degetele mele te caută permanent
Te găsesc şi te pierd printre curbe
Parcă mereu nemulţumite
De limitarea atingerii

Te îmbrac cu trupul meu gol
Şi te acopăr cu lumina inimii mele.
E atât de sublim contactul acesta
De parcă am trăi pe altă lume…