E bine, îmi spun, ea e stapână mereu
Pe tot ce face în fiece zi
Cu siguranţă e bine, dar ce o reţine
Să-mi scrie un zâmbet să scap de ce-i greu?

Îi dau timid un mesaj fericit
Să-ntind un zâmbet pe-al ei chip frumos
Abia aştept să-mi scrie-un cuvânt
Când va veni oare minutul slăvit?

Buzele-mi tremură uşor implorând;
E grea asteptarea… Nimic nu am chef
Să fac între timp. Aştept înălţarea
Trimisă de vorba şi de al ei gând.

În faţă o văd, uşor, ca o umbră,
E greu să încapă atâta-ncântare
În a mea inimă plină de griji.
Unde e oare, pe unde preumblă?

Refugiu-mi găsesc, fragil, în cuvinte
E bine să spun ce simt nimănui.
Spre inima celei ce-mi e universul
El îmi va duce mesajul fiebinte…