Trei degete prin păr să-ţi plimb
Curgând după ureche
Şi pielea fină să-ţi ating
Tremurător… Pereche
Tu îmi eşti iubito
Din vremurile de demult…
Fiinţa ta eu am sfinţit-o
Al inimii mele tumult…

Pe gâtul tău cel rafinat
Eu mângâi o-ncordare
Să redevină relaxat
Ce binecuvântare!

Spre pieptul mare să cobor
Uşor ca-ntr-o poveste
S-ating ce e provocator
Dând spiritului veste.

Sărut pe şoldurile curbe
Şi pe bombatul abdomen
Ce-adăpostesc sublima vatră,
Al vieţii dulce fenomen.

Iar pe picioare, ce miracol
De forme vii şi răzvrătite…
Îngenunchiez ca la oracol,
Mă rog: fie sfinţite
Aceste coapse minunate
Aceste gambe rafinate…

Pierdut sunt în imensitatea
Sortitului meu paradis
Şi copleşit de bunătatea
Miraculosului de viu vis.

Ţi-am sorbit, iubito, avid
Tristeţile şi grijile adunate
În o mie de ani de secetă
Să poţi recrea în tine solul fertil.

Te-am mângâiat, iubito, uşor
Să-ţi netezesc asprimile
A o mie de ani de secetă
Pentru ca orhideea iubirii să reînflorească pe chipul tău.

M-am revărsat, iubito, subtil,
Cu viaţa adunată în o mie de ani de secetă
Ca să-ţi dezmorţesc resorturile
Puţin înţepenite de uscăciune.

Am regretat, iubito, amarnic
Cei o mie de ani de secetă
În care nu am ştiut să te apreciez
Aşa cum se cuvine…

Am rămas, iubito, aprins
Şi cu buzele arse de dorul
Celor o mie de ani fertili
Care ne aşteaptă zâmbind.