Richard Vencu » greşeli

Evoluţie în revers

dan — Mon, 06 Feb 2012 16:12:55 +0000

Suntem rotunzi
De atâta îmbuibare
Şi prostie,
Proptiţi
Cu nasu-n ziare
Şi-n televizor,
Flămânzi încă
De ştiri senzaţionale,
De viol şi crime,
Sau aşteptând
Apocalipsa
Ce cu îndărătnicie
Nu mai vine.

Nu pot să cred
Că ăsta-i planul
Ce a pus la cale
Bunul Dumnezeu,
Decât dacă era, cumva
O glumă proastă
Din neânţeleasa
Avalanşă a firii
Sau a greşit la început
Şi acum îi pare rău,
Că poate şi-a pierdut
De mult speranţa
Ca suntem puşi
Pe izbăvirea omenirii.

De e aşa ori altfel,
Vrerea mi-o strig
Acuma, răspicat:
S-o luăm fără zăbavă,
De la capăt,
De la început,
Din epoca de piatră
Şi poate că aşa,
Zdrobiţi de soartă,
Evoluând mereu,
Cu ţârâita
Să nimerim
Pe calea dreaptă
Odată.

Revelatie

dan — Sun, 05 Feb 2012 20:55:45 +0000

Venim pe lumea asta
Crezând
Că suntem altfel,
Speciali, aleşi de soartă,
Şi-n ignoranţa noastră
Cerem celor din jur
Să ne slujească
Vrerile
Şi să accepte
Ne-ntrebat
Comportamentul nostru
Aberant.

Dar adevărul
Gol goluţ e acesta:
Valoarea omului
E pe măsura
Compostului din care
Înţelepciunea Domnului
Ne-a creat
Că ce e dar
Ţărâna
Din care tot ne reciclăm,
Decât putreziciune
Şi rahat.

Privind în faţă adevărul
Revolta mi-a trecut
Încet, cu vârsta
Acum înţelegându-mi locul
Mă nasc din nou
Purificat
Şi acceptând
Nimicnicia-mi
Mă bucur cu adevărat
De ce mi se oferă
Şi-mi joc în lume
Rolul
Relaxat.

Ghicitoare

dan — Thu, 02 Feb 2012 23:53:09 +0000

Cui îi e frică de Adevăr?
Acum când ceasul arată
Apropierea judecăţii
Neiertătoare
A vieţii.

Nu poţi scăpa
De îndoieli
Iar cu regrete
Nu vei putea să faci nimic
De dincolo de cortina
Tăcerii
În întuneric.

Mileniile ce au trecut
Aşteaptă
O vorbă,
Un semn
Al încercării,
Acceptării,
Luminării.

Am încă răbdare
Dar tot ce simt
In urma fugii tale
Este mirosul acru
Al fricii
Şi sunetul neândurător
Al cronometrului
Obosit de repetiţie.

Extremism

admin — Mon, 28 Dec 2009 15:31:40 +0000

De când mă ştiu sunt extremist
Cu totul satisfac,
Mă dărui ca un alchimist
Lucrării ce o fac.

Cu greu găsesc drumul centrat
Ades o îndrumare
De la amici am căutat
Pe unde-i drumul oare?

Prea optimist sau prea posac
Mă vede lumea asta
De-aici eu cred că mi se trag
Blestemul şi năpasta.

Despre răbdare, spre exemplu
Aş spune lucruri multe
Sunt cel mai răbdător, contemplu,
Doar faptul să rezulte…

Dar dacă văzul, simţul cad
Şi bezna se întinde,
Al nerăbdării mele grad
Pământul nu-l cuprinde.

M-opresc prostit cel mai ades
Şi mă trezesc departe
De realitate. De-nţeles
O nonă mă desparte…

Dar bine că pe de o parte
Ferindu-mă să fac vreun rău,
Pe calea bună mă aşează
Prea blândul, bunul Dumnezeu.