Dorinta

Mi-e dor de tine şi te vreau
La pieptul meu cel protector
Sărut pe buze moi să-ţi dau
Cu şoapte de amor…

Trei degete prin păr să-ţi plimb
Curgând după ureche
Şi pielea fină să-ţi ating
Tremurător… Pereche
Tu îmi eşti iubito
Din vremurile de demult…
Fiinţa ta eu am sfinţit-o
Al inimii mele tumult…

Pe gâtul tău cel rafinat
Eu mângâi o-ncordare
Să redevină relaxat
Ce binecuvântare!

Spre pieptul mare să cobor
Uşor ca-ntr-o poveste
S-ating ce e provocator
Dând spiritului veste.

Sărut pe şoldurile curbe
Şi pe bombatul abdomen
Ce-adăpostesc sublima vatră,
Al vieţii dulce fenomen.

Iar pe picioare, ce miracol
De forme vii şi răzvrătite…
Îngenunchiez ca la oracol,
Mă rog: fie sfinţite
Aceste coapse minunate
Aceste gambe rafinate…

Pierdut sunt în imensitatea
Sortitului meu paradis
Şi copleşit de bunătatea
Miraculosului de viu vis.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *