Mă simt un amalgam ciudat
De forţe – preponderent bune
Aflate într-o stare de coeziune
Aparent imposibilă
Parcă s-au aglomerat în mine
Puştiul obraznic de la cinci ani,
Un adolescent timid
Şi adultul prea serios
Sunt nehotărât în a decide
Dacă mi-e mintea
Sau inima mai mare
Sau poate că întrebarea aceasta
Nu e decât o altă
Născocire infantilă
Cu toate acestea sper
În ziua de mâine.
Cumva bulgărele acesta de viaţă
Se va adapta mereu
La noile condiţii
Mi-ar place sa vad izbucnind in randurile tale pushtiul..fie el shi obraznic…Cat despre dilema dintre inima shi minte, cred ca un miracol se petrece cu tine..