Trezirea

Mi-ai spus într-o seară,
Printre rânduri,
Că te trezesc.
Probabil că te refereai
La faptul că te simţi
Atât de femeie
Alături de mine

Mi-ai spus că
Te simţi bine cu mine
Şi te mirai de senzaţia
Că parcă ne cunoaştem
Dintotdeauna

Ţi-am spus că nu e vina mea
Că eu nu sunt decât
O întâmplare fericită
Din viaţa ta,
Iar faptul că te simţi bine
Ţi se datorează în întregime
Pentru că nu ai putea să simţi nimic
Din ceea ce nu există deja
În tine
Chiar dacă doar ca
Posibilitate

Am impresia că tu
Ieşi acum din crisalidă
Şi descoperi uimită
Noua ta natură de fluture
Care crede că soarele
Şi pereţii care l-au protejat
Sunt responsabili pentru
Noua lui înfăţişare

Eu mă bucur foarte mult
Că devii în fapt
Ceea ce admiram la tine
Ca potenţial.
De aceea, cu umilinţă,
Îi mulţumesc destinului
Că mi te-a scos în cale
Şi că accepţi
Această devenire

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *