Bunătate este atunci când
Ne gândim puţin mai mult
La celălalt decât ne gândim
La noi inşine…
Datorită bunătăţii
Chiar şi dacă celălalt suferă
De pe urma propriilor greşeli
Ne vine să ne cerem iertare
Pentru că suferinţa aceea
Poate a venit şi prin noi
Dacă simţim că vrem
Să încălzim inima celuilalt
Şi găsim o cale pentru a o face
Aceasta este tot bunătate
Şi când ne sacrificăm pe sine
Şi ne dăruim acum complet
Lăsând pe mai târziu
Problemele de mai târziu
O facem tot din bunătate
Atunci când pe langă faptul
Că mă accepţi în preajma ta
Uneori mă chemi chiar tu,
Din dor pentru mine,
Eu râd pentru că atunci văd
Bunătatea din inima ta
Să trimiţi un cuvânt frumos
Din mijlocul suferinţei
Este o bunătate
Care te eliberează chiar şi pe tine
Din jugul cel greu
Îţi mulţumesc, iubito
Că ai o inimă atât de bună…