Îmi place să iscodesc
În albastrul ochii tăi
Care sunt ca o reflexie
A ochilor care privesc
Îmi place să admir
Sufletul tău curat
Care ştie să fie natural
Şi când eşti prinţesă,
Şi când eşti cenuşăreasă
Îmi place stilul tău dezinvolt
În care imaginea contează
Mai puţin, şi în care viaţa
Are o rafinată prioritate
Îmi place părul tău des
Care râde răzvrătit spre mine
Ori de câte ori îl ating
Îmi place căldura palmei tale
Care mă caută puţin înfrigurată,
Puţin neîncrezătoare
În consistenţa degetelor mele
Îmi place tot ce este neobişnuit
La tine şi cred că natura
A fost foarte generoasă
Atunci când te-a închipuit