Să scoţi răul nu e simplu dacă nu ai nici un dor,
Dar dacă iubeşti curat asta fi-va de-ajutor.
Cerul ne aduce-n dar bucurii dar şi amar;
Plămădiţi suntem de toate, nimic nu e în zadar.
Lasă lin să simţi cu totul suferinţa ce te-apasă
Şi coboar-o-ncet în poale, las-o să se facă moale,
Simte-o tare în rărunchi, vezi cum fierbe şi se-ncinge,
Dar nu-ţi pierde complet capul. Vezi cum mişcă şi împinge.
Vei simţi sfârşitul lumii, răul ce nu vrea să plece,
Tu cu dor lasă iubirea să se lupte pentru tine
Şi încet ceva se mişcă, capătă putere, vine
Urcă iute pe coloană, plânsul crud îţi izbucneşte
Mai apoi în lacrimi curge. Lasă corpul să se zbată,
Râul răului să curgă, lase-n urmă dalbă vatră.
Dup-o vreme se calmează, lacrimile se usucă,
Corpul tace-n nemişcare şi o pace blândă urcă
O răceală ca de moarte te cuprinde-ncet, încet
Răul cel de arză-l focul te va părăsi complet.
Odihneşte calm pe-acela ce a suferit netot,
O căldură nouă, bună, va porni să umble-n tine
Binefacere de suflet şi de trup acum menţine,
Gol vei fi, numai iubirea te va umple, calmă, tot.
De aici mai pur vei fi, transformat în om curat
Iartă, uită, dă de-o parte al aproapelui păcat
Pune-n loc iubire tandră să se vindece şi el
Şi-mpreună zburaţi iute spre al cerului nivel.