M-am gândit să aștern în scris filosofia mea ca nu cumva să se piardă (privind la dezastrul din Japonia îmi dau seama că orice e posibil în viață). În realitate e un moft, pe cine interesează, probabil pe nimeni. Dar hai să dau curs…
- Viața are prioritate. Nu doar viața mea, ci Viața, în general. Restul vine pe planurile următoare. Unii ar putea spune că primul loc trebuie să îl acordăm lui Dumnezeu. Vedeți vreo contradicție aici?
- prea multă filosofie strică și sună superficial. deocamdată mă opresc la prima idee 🙂