Atunci când eram copil se mergea foarte mult în camping. Malul unei ape, un cort (cu schelet) și orice weekend erau suficiente să provoace o excursie subită pe orice fel de vreme caldă. Renumita conservă chinezească de porc parcă era atunci mai bună decât mezelurile sofisticate de astăzi (eu nu mănânc oricum dar așa umblă vorba…). O spirtieră pentru un ceai și un ceaun pentru gătit la foc de tabără erau în recuzita oricărui aventurier de acest gen. Sau a familiilor de aventurieri, că se mergea cu tot cu cățel și purcel…
Se dormea devreme, se trezea tot devreme, aerul era curat, nu exista aglomerație (erau puțini cu mașini personale pe vremea aceea) și nici nu știam de ce ne simțeam atât de sănătoși și puternici. Tata mai adormea pe pătură sau pe iarbă și mai înțepenea de spate uneori. Altă dată ne-au pișcat rău de tot niște furnici roșii. Uneori ne uitam la TV – televizorul Sport, portabil, cu antenă de cameră și alimentare de la bateria auto – luat la drum pentru a nu pierde uneori meciurile, dar cel mai adesea nefolosit. Televizorul era un fel de gadget pe acea vreme. La fel ca antenele de recepționat televiziunile de la bulgari, ruși sau unguri.
Probabil că nostalgia excursiilor la iarbă verde a rămas în mine tăcută și prezentă, de aceea am facut eforturi să creez o grădină cât mai primitoare. Iar acum mi se pare foarte potrivit să dăm o petrecere în această grădină. Abia aștept 🙂