Suntem rotunzi
De atâta îmbuibare
Şi prostie,
Proptiţi
Cu nasu-n ziare
Şi-n televizor,
Flămânzi încă
De ştiri senzaţionale,
De viol şi crime,
Sau aşteptând
Apocalipsa
Ce cu îndărătnicie
Nu mai vine.
Nu pot să cred
Că ăsta-i planul
Ce a pus la cale
Bunul Dumnezeu,
Decât dacă era, cumva
O glumă proastă
Din neânţeleasa
Avalanşă a firii
Sau a greşit la început
Şi acum îi pare rău,
Că poate şi-a pierdut
De mult speranţa
Ca suntem puşi
Pe izbăvirea omenirii.
De e aşa ori altfel,
Vrerea mi-o strig
Acuma, răspicat:
S-o luăm fără zăbavă,
De la capăt,
De la început,
Din epoca de piatră
Şi poate că aşa,
Zdrobiţi de soartă,
Evoluând mereu,
Cu ţârâita
Să nimerim
Pe calea dreaptă
Odată.