Iubito, îmi eşti foarte
Apropiată
Şi îţi cunosc bine
Fiinţa
Cu toate acestea,
Imaginându-mi-te,
Constat că tălpile tale
Încă mi se par
Puţin străine
Nu înţeleg cum au putut
Să scape
Până acum
Atenţiei mele
Aş dori să le pot privi
Şi să am şansa
Să mai studiez
Urmele paşilor tăi
Aş dobândi astfel
O uşoară împăcare
Căci ai fi completă
În mintea mea
Chiar şi atunci când
Îmi lipseşti foarte mult
„Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul ?”
Nichita Stanescu