Misterioasă forţă-a vieţii
Abur de dor de Dumnezeu,
Esenţă fină a naturii
Şi duh sfânt la apogeu…
Te-ascunzi în toate cele vii,
Te duci, te-ntorci şi umpli vase,
Împingi spre piscuri aburoase
Lumini de suflete zglobii.
Suflat-ai fost peste făpturi
Şi ele să se mişte-au prins
Neîntrerupt, ca într-un dans,
Vijelios ca-n aventuri.
Ai coborât şi-ai ridicat,
Ai plămădit şi frământat,
Ai pedepsit şi vindecat,
Ai izbăvit şi-ai înălţat.
Eşti căutată peste tot
Şi meritele sunt puţine,
Ferice de toţi cei ce pot
Să se îmbrace goi cu tine.
Eşti baza fericirii noastre
Şi eşti un ţel foarte de preţ,
Tu eşti cadoul dintre astre
Cel mai sublim şi mai măreţ.
Iubito, ţie-ţi dăruiesc
Acest cadou de vie viaţă,
În el eu te adăpostesc
Şi-acolo îţi voi da povaţă.