Singuratate

Acest Crăciun iar a venit
Cu dor nespus şi cu mult chin…
O Doamne, cu ce ţi-am greşit?
De ce să beau ăst amar vin?

Să-ndur tăcut eu mi-am promis,
Să mai plătesc o oală spartă,
Să-mi construiesc în suflet vis
De mântuire de rea soartă.

Aştept pitit în colţul meu
Speranţa iar răsare
De voi primi un semn… Mereu
Privesc timid spre mare.

Mesaje vin, multe, constant
Cin’ le trimite oare?
Par toate cu-nţeles distant
Şi inima mea moare.

Unde-i acela ce-l aştept
Cu-atâta-nfrigurare?
Aş strânge telefonu-n piept…
Privesc din nou în zare.

Aseară ca să uit de timp
Din vreme m-am culcat
Şi brusc la un moment dat
Am tresărit în contratimp.

Părea că un mesaj obscur
Venea pe căi ascunse
Şi cum priveam uimit în jur
Mesajul viaţă prinse.

Mesaj iubit, liniştitor,
De dragoste şi de mult dor
Împrăştiind al serii nor…

Îl recitesc şi azi încet
Pe buze îmi aduce
O nouă rugă de ascet,
Tristeţea să-mi alunge…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *