Serenitate

Acum sunt departe
De serenitate
Dar uneori ea mă atinge
Uşor cu aripile-i moi

Îmi aduce aminte
Cine este ea
Şi ce bine ne simţeam
Cândva, împreună

Mă întreb timid:
Pe vremea aceea
Unde era iubirea
Care mă coace acum?

Descopăr că iubirea era
Tot în inima mea.
Ea este acolo
De când îmi amintesc de mine…

Câteodată a mai izbucnit
Cu flăcări necontrolate
Punând în pericol
Mediul înconjurător

Câteodată doar a mocnit
Parcă în aşteptarea
Unui prilej anume
De a se răscoli

Dar ea a fost mereu acolo
Pentru toţi cei dragi;
Pe mine m-a încălzit
Chiar şi atunci când am părut rece

În serenitate
Iubirea nu este stinsă
Şi nici nu lipseşte
La apelul de seară

Ea calculează calmă
Un timp potrivit
În care să îi cad iar
Victimă colaterală

Tu, iubito, să nu te sperii
Nici de vâltoare
Şi nici de aparenta răceală,
Pentru ca acolo, undeva,
În inima mea peticită,
Imaginea ta dăinuie
Neştirbită în veci

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *