Oamenii buni sunt rari
Şi de aceea eu cred
Că sunt şi foarte preţioşi
Îi întâlneşti uneori
Fără să realizezi
Cine sunt ei.
Mai apoi retrăieşti
Nişte clipe frumoase
Aduse de compania lor
Şi înţelegi cât de cald
Le este sufletul.
Pe alţii îi intuieşti imediat
Şi atunci inima
Îţi tresaltă de bucurie.
Aduni oamenii buni
În salbe de amintiri
Calde şi ai vrea
Să nu îi uiţi niciodată
Cu unii dintre ei
Ai dori să trăieşti
Toată viaţa
Şi să le oferi ofrandă
Toată bunătatea din inima ta
Oamenii buni merită
Să fie iubiţi
Chiar dacă asta
Nu se prea mai obişnuieşte
Pe la noi…
Eu sunt mereu recunoscător
Când mai întânesc câte unul
Pe care nu îl cunoşteam
Mă bucur, iubito,
Că şi tu simţi mereu
La fel cum simt eu.