Tu eşti visul meu primar,
Eşti atingerea mamei
Şi privirea ei
Din ora în care m-am născut
Tu eşti mângâierea sublimă
A sufletului meu
Şi lumina călăuzitoare
A spiritului meu
Tu eşti prietenul meu
Cel mai bun,
Cel pe care l-am aşteptat
O viaţă întreagă
Tu eşti împlinirea
Fiinţei mele,
O jumătate despre care
Nu ştiam că duc lipsă
Tu eşti sfătuitorul meu
Cel tainic, cel prin care
Dumnezeu mă direcţionează
Spre drumul cel bun
Tu eşti visul vieţii mele
Îndrăgostită de ea însăşi
Ce vrea să dea ca ofrandă
Rodul iubirii noastre
Tu eşti aceea cu care
Îmi doresc transformarea
În doi mesteceni albi
Care se îmbraţişează duios