Sărutul acesta care cade
Se rostogoleşte uneori
Şi alunecă pe linii virtuale
De atracţie irezistibilă
Îţi poate atinge buzele
Sau le poate frământa
Aprinzând un foc straniu
Ce mocneşte în jurul lor
Se poate apleca într-o parte,
Unduind spre marginea pufului subţire
Din spatele urechii tale
Poate poposi o vreme
În colţul ochilor
Absorbind încordarea
De peste zi
Descreţeşte fruntea
Frământată de grijile
Pe care lumea le aruncă
Cu nesăbuinţă spre tine
Apoi urmează
Curba obrazului
Alintând bărbia şi gâtul
Sau poate să caute smerit
Mâna ta, degetele tale subţiri,
Dorind să fie îngropat uşor
În căuşul palmelor tale
Sărutul acesta e viu
Şi are propria lui voinţă.
Neputincios
Mă las lui în grijă
Pentru că el ştie de la sine
Ce este mai bine pentru tine…