Adaptare

Mă simt un amalgam ciudat
De forţe – preponderent bune
Aflate într-o stare de coeziune
Aparent imposibilă

Parcă s-au aglomerat în mine
Puştiul obraznic de la cinci ani,
Un adolescent timid
Şi adultul prea serios

Sunt nehotărât în a decide
Dacă mi-e mintea
Sau inima mai mare
Sau poate că întrebarea aceasta
Nu e decât o altă
Născocire infantilă

Cu toate acestea sper
În ziua de mâine.
Cumva bulgărele acesta de viaţă
Se va adapta mereu
La noile condiţii

Un comentariu

  1. Mi-ar place sa vad izbucnind in randurile tale pushtiul..fie el shi obraznic…Cat despre dilema dintre inima shi minte, cred ca un miracol se petrece cu tine..

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.