Te plac

Te plac de pe vremea
Când prizonier al nemişcării fiind
Mă atingeai nonşalant
Cu coatele şi genunchii
Şi chiar un sân se obrăznicise
Fugitiv pe tâmpla mea

Atunci eram ţintuit
Şi nu îndrăzneam
Să te privesc în ochi
Însă căldura mâinilor tale
Îmi dansa continuu pe faţă, râzând…

Am fost încurcat o vreme
De cum să reacţionez
Şi am privit cu mai multă atenţie
Înspre tine. Am fost surprins
Să găsesc în sufletul tău
Lucruri despre care
Ajunsesem că cred că sunt
Apanajul firii mele
De om venit de pe altă planetă

Şi iată-te din nou aici
Puţin obosită şi puţin speriată
De nedreptăţile vieţii,
Neputând să dormi liniştită
Şi cu inima împăcată

Îmi vine să te ţin în braţe,
Să te ajut să uiţi aceste tristeţi
Şi să poţi din nou alerga
În lumea zânelor din copilărie

Sper să te simţi bine
Şi să nu te incomodeze
Aparenta mea timiditate.
Ea este doar o frică puţin copilărească
De a nu strica ceva ce poate fi frumos
Dintr-o oarecare greşeală prostească

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *