Dorm

În somn profund
Aprind din nou
Văpaia amintirii
Şi la căldura ei
Încerc să sublimez
Mizeria
Ce-mi stă pe suflet
De o vreme.

Pete…
Nu pot să stau
Aproape de căldură
Căci de vin toate la un loc,
Eu sunt pierdut…
Doar sper
Că sunt sfioase
De lumină
Şi agrează să iasă
La iveală
Rând pe rând

Îmi caut disperat
Prin scuze puerile
Un detergent minune
De pete, garantat
Dar anumite pete
Nu pot ieşi
Frecând
Şi acceptând,
Deşi scrâşnind din dinţi
Jur că voi lua
Calea cea dreaptă
Începând de mâine

M-am trezit şi mi-a rămas
Doar simţământul acela, cunoscut:
Amar în gură
Şi sunt atât de sigur
Că am uitat ceva
Esenţial
De-aseară
Şi gândul acesta
Nu-mi dă pace
Toată ziua

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.