Jocul acesta al apropierii
În progresii infinitezimale
Are ascuns în el o emoţie
Pe care altădată o treceam
Atât de uşor cu vederea…
Acum probabil că există
Mai multă pace în sufletul meu
Şi de aceea mă pot bucura
De viaţa ascunsă în fiecare gest,
De fiecare aspect al tău pe care
Doar cu câteva clipe mai devreme
L-am descoperit
Am atâtea mângâieri
Înghesuite în palmele mele
Încât aproape mă dor
Şi este atâta vid
În toţi porii trupului tău
Ar fi nespus de bine să le eliberăm
Tăcut, până ce vom putea auzi
Cântecul lor vrăjit,
Până vom putea simţi
Zumzetul fin al electricităţii
Ce echilibrează balanţa
Împăcării cu sine