Iubito trebuie să ştii
Că mare-i bucuria
Pe pârtie când va veni
Zăpadă cât e glia.
Şi-atunci când ne vom lăsa
Purtaţi pe dâmburi late,
Un vals lejer noi vom dansa
Pictând pe dealuri roate.
Cu soarele strălucitor
Vom coborâ în spate,
Cu fulgi ce sar ameţitor
Formând ritmic parc-un nor
De draperii visate.
Urcăm în scaun, legănaţi,
De adierea lină,
Noi vântului abandonaţi
Schiem ca-ntr-o rutină.
Şi într-o vale mai retrasă
De te-ai opri o clipă,
Pe gura ta cea delicioasă
O sărutare-ţi dau în pripă.
Prin mici vâlcele irizate
De verdele de brad alpin
Patru schiuri amorezate
Coboară-ncet, ca un suspin…
Măreţ e locul şi tăcerea
Muntelui cela minunat,
Dă nasului nostru plăcerea
Mirosului oxigenat.
Domol, spre înserat, la vale
Vom curge puţin obosiţi,
O saună în scobituri ovale
Să ne-ncălzească, biruiţi.
Apoi o noapte-odihnitoare
Cu vise pline de zburat,
S-avem a doua zi vigoare
Pe muntele alăturat…